Ca adjuvant al metodelor tradiționale de prevenire și control veterinar, experții consideră că vaccinarea orală a câinilor poate ajuta la contracararea acestei boli mortale. Vaccinurile orale administrate în mîncare,  prin momeală, pot contribui la creșterea protecției globale a rabiei în zonele cu populații mari de câini liberi.

Rabia, o boală zoonotică endemică răspândită pe tot globul, produce anual aproximativ 60.000 de decese umane, în special în Africa și Asia. Virusul rabiei se transmite prin contactul cu saliva unui animal infectat. Mai mult de 99% din cazurile de rabie umană sunt contactate prin mușcături de câini; 46% dintre cei afectați sunt copii.

Țările dezvoltate au avut succes în eliminarea rabiei la câini prin programe de vaccinare parenterală, dar națiunile în curs de dezvoltare nu au resurse pentru controlul efectiv al rabiei. În zonele cu populații canine care nu sunt acces la vaccinarea parenterală, vaccinarea orală este benefică pentru creșterea protecției împotriva virusului rabiei.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, cel puțin 70% din populația canină trebuie să fie vaccinată pentru a rupe ciclul de transmitere de la câini la om. Vaccinarea orală a câinilor (OVD) prin intermediul unei momeli gustoase oferă numeroase beneficii; totuși, deoarece vaccinurile cu administrare orală pot intra în contact cu numeroase alte specii, inclusiv cu oameni, există cerințe stricte de siguranță și eficacitate. Cercetătorii de la Agenția Franceză pentru Alimentație, Protecția Mediului și a Sănătății și Securității Ocupaționale au analizat recent studii ample, care au evaluat u vaccinarea OVD, inclusiv vaccinurile modificate, vii, atenuate și recombinate.

Dezvoltatorii OVD trebuie să evalueze siguranța și eficacitatea acestuia în studiile de laborator, să aleagă o matrice de momeală plăcută și să efectueze studii pe teren în populațiile țintă, pentru a se asigura că toate aspectele vaccinului sunt în conformitate cu standardele internaționale.

Pentru a stabili eficacitatea OVD, animalele sunt vaccinate cu un virus de origine canină, la o concentrație cunoscută a induce rabia la 80% din animalele de control. Durata imunității atât la animalele vaccinate în  ​​condiții de laborator cât și  la cele din stradă este examinată, de asemenea, în conformitate cu prevederile internaționale.

Numeroși factori sunt luați în considerare atunci când se alege o matrice de momeală, incluzând gustul, forma, mărimea și textura, precum și preferințele locale ale populațiilor canine țintă și ale oamenilor care administrează momeala. De exemplu, momelile din cap de pui au avut un mare succes în Tunisia și Guatemala, dar câinii din Turcia aveau mai puține șanse să mănânce momeli de pui de găină, dacă erau în mod obișnuit hrăniți cu resturi de la masă. În plus, proprietarii câinilor din Filipine au fost îngrijorați că momelile din cap de pui îi vor încuraja pe câini să omoare păsări de curte în zonă.

Pentru acest studiu, mai multe tipuri de vaccinuri candidate  au fost evaluate în laborator și în câmpul de lucru, conform recomandărilor agențiilor de reglementare. Datorită contactului uman cu saliva câinilor vaccinați, s-au examinat excrețiile salivare pentru replicarea virală. În cazul V-RG (vaccinia-rabie-glicoproteină), SAD (Street-Alabama-Dufferin) Bern, SAG2 (GAD Avirulent Gif) și SPBNGAS-GAS, excrețiile au fost pozitive pentru replicarea virală. În cazul SAD B19 nu a ieșit pozitiv testul pentru replicarea virală în salivă. Au fost raportate două cazuri umane de boală asemănătoare celei induse de vaccin la persoanele cu supresie sau disfuncție imună care au fost expuse la câini vaccinați cu vaccinul recombinant V-RG.

Eficacitatea la câinii care au primit vaccinuri orale a fost evaluată la cel puțin șase luni după vaccinare cu SAG2, VRC-RZ2 și CAV-2-E3D-RGP (la doi ani).

De asemenea, a fost evaluată logistica producției și distribuției de momeli. În mod ideal, producția de momeală ar trebui să aibă un cost redus și să fie făcută local în număr mare, iar momelile ar trebui examinate pe teren pentru a asigura livrarea și absorbția corespunzătoare de către speciile țintă. Momelile din cap de pui din Tunisia și Guatemala, momelile köfte (carne de vită) din Turcia, intestinele de porc preparate în Filipine și intestinul de vacă gătit în rezervația Navajo Nation au fost cele mai de succes.

Metodele de livrare ar trebui să țină cont de perioada de termostabilitate a vaccinurilor, iar bucățile neconsumate trebuie eliminate dacă nu au fost întrunite aceste condiții. Au fost evaluate două metode de distribuție a momealii: distribuția către proprietarii câinilor și plasarea momealii pentru animalele sălbatice. Distribuția către proprietarii câinilor a consumat mult timp, dar a permis administrarea în siguranță a vaccinurilor catre proprietarii câinilor în Tunisia. Bucățile de momeală distribuite la stațiile predeterminate pentru animalele sălbatice au avut succes în Maroc, Tunisia și Turcia.

Efectele adverse au fost raportate prin utilizarea SAG2 OVD în Finlanda, unde s-au distribuit anual sute de mii de momeli. Au fost raportate nouă cazuri de tulburare gastrointestinală și tulburări de comportament asociate la câinii care au consumat momeli în timpul vânătorii.

OVD este un instrument util în eliminarea rabiei la nivel mondial, însă există preocupări privind siguranța. Tulpinile de vaccin V-RG și SAG2 au fost utilizate pe scară largă pe teren, cu profiluri acceptabile de siguranță și eficacitate. Vaccinurile parenterale utilizează viruși inactivați și sunt mai puțin costisitori de produs decât cei utilizați în prezent în OVD.În regiunile în care câinii vagabonzi sunt în contact strâns cu oamenii, probabilitatea contactului cu momeli, precum și a câinilor recent vaccinați este mult mai mare decât în ​​cazul campaniilor de vaccinare a animalelor sălbatice.

Eliminarea eficientă a rabiei în orice regiune va necesita, probabil, utilizarea de vaccinuri parenterale și OVD, cuplate cu controlul populației câinilor fără stăpân și campanii puternice de educație publică pentru a atinge obiectivul internațional de eradicare a rabiei la om până în 2030.

Material preluat de pe www.veterinarynews.dvm360.com.