Luana iubea mult animalele. Era absolventă de Medicină Veterinară și se pregătea să-și deschidă un cabinet veterinar. Înainte cu o zi să împlinească 27 de ani, a murit într-una din camerele cabinetului său.

Visul ei n-a murit, însă. Familia și prietenii au strâns bani din donații și au înființat Fundația Visul Luanei. Din 2014, anul în care tânăra s-a stins, câțiva tineri entuziaști îngrijesc animalele sălbatice într-un centru deschis la margine de București. Cum deosebești un arici de alt arici? “Îți dai seama după burtică, se vede când e plină cu lapte”. Mâini înmănușate în latex albastru scot, pe rând, din cutie puii spinoși și fixează pipeta cu lapte în dreptul botului. Trebuie hrăniți o dată la două ore. Și nu cu orice fel de lapte. E nevoie de o formulă specială, fără lactoză, plus ceai de fenicul și Espumisan, să prevină balonările.

Cu juniorii de rândunică e oarecum mai ușor de ținut socoteala. Sunt și ei vreo două duzini. Dar stau aliniați în cutie și deschid singuri pliscurile. Ei primesc greieri fără picioare, dați cu penseta, dintr-un bol, o dată pe oră.

Citeşte întreaga ştire pe www.libertatea.ro.